Recunosc: intotdeauna am fost o idealista. In orice. Si mi-am dorit ca tot ceea ce fac sa fie … perfect! In timp, insa, am invatat ca si imperfectiunea este frumoasa. Mult mai frumoasa chiar, pentru ca este reala.
Perfectiunea … nu este. Nu exista. Asa ca am inceput sa vad si nuante, nu doar alb si negru. Si nuantele au devenit din ce in ce mai diversificate … si asta mi-a schimbat perspectiva.
Ce legatura ar avea asta cu citatul postat? Simplu: cand vine vorba de prietenie sau iubire … intotdeauna am considerat ca ele nu pot exista decat in absenta orgoliului si a EGO-ului. Si in filosofia mea de viata, am avut tendinta sa pun si asta tot pe seama ideii de perfectiune.
Azi nu mai cred asa. Exista atatea nuante! Ele pot coexista: prietenia/iubirea & orgoliul/EGO. Insa numai in numite privinte. Si am sa ma explic.
Cand EGO/orgoliul te face sa nu-l mai respecti pe celalalt, atunci nu mai poate fi vorba de prietenie. Si cu atat mai putin iubire. Si se intampla deseori ca, simtindu-te ranit in orgoliu, sa proiectezi aceasta durere catre celalalt si sa-l ranesti si tu, doar pentru ca te doare.
Si atunci: ce are asta de-a face cu prietenia sau iubirea??? Pe un prieten il iei asa cum este. Si in iubire e la fel. Orgoliul nu are de-a face cu aceasta relatie. ORGOLIUL nu este „al relatiei”, este DOAR AL TAU. Restul… este doar proiectie.
Daca tu nu te simti bine cu tine, daca ai nevoie sa iti hranesti orgoliul cu ceea ce spun sau fac altii referilor la tine… nu este treaba lor. Este doar a ta.
Fiecare este liber sa faca exact ce isi doreste. Asa si tu. Daca nu-ti este bine intr-o relatie de dragoste sau prietenie pentru ca acea relatie nu iti hraneste nevoia de apreciere/dominare/putere, atunci renunta la a mai proiecta asta asupra persoanei respective. Ea este ceea ce este.
Nevoia de apreciere/dominare/putere este a ta. Daca vrei ca cealalta persoana sa ti-o hraneasca … cauta o alt fel de „cealalta persoana”.
Desi, la modul del mai sincer, nu cred o iota din aceasta ultima fraza. Pentru ca, in realitate, ar fi mai sanatos pentru tine sa iti intelegi nevoia si sa inveti sa faci ceva cu ea. TU, TU singur, nu sa o delegi altcuiva. In felul asta ai fi LIBER.
Priveste un pic invers: cealalta persoana iti hraneste nevoia (orgoliul). Cand ea/el pleaca … ce faci cu nevoia ta? Cauti o alta persoana care sa ti-o satisfaca. Si tot asa.
Nu este tocmai o solutie gresita. Este, insa, alegerea ta de a da putere altcuiva sa iti satisfaca sau nu, cand vrea si cat vrea, nevoia ta. Iti doresti asta? Ti-o asumi? Atunci: asta este! Dar in cazul asta nu mai proiecta durerea orgoliului ranit asupra celeilalte persoane. Si nu-i pretinde sa o faca pentru a-ti demonstra ceva (prietenie sau iubire).
Pentru ca in prietenie si iubire NU suntem la piata: eu dau asta/atat, tu dai asta/atat. Sunt doar doi oameni care decid sa aiba impreuna ceva. Pornind sanatos de la ideea ca fiecare este un adult matur, echilibrat, liber. Un adult care ofera si primeste. Dar nu ca la piata. Ci atat cat vrea si cat poate. Orice alte pretentii… sunt pur individuale si nu au legatura cu relatia.
Deci: orgoliul/EGO poate coexita prieteniei sau iubirii atata timp cat intelegi ca este doar al tau si nu il proiectezi asupra relatiei sau a celeilalte persoane. Altfel, asa cum spune citatul, EGO-ul este singura „conditie” pentru a-ti distruge relatia.
