Vorbeam cu o prietena. Foarte draga sufletului meu. Imi povestea despre un vis. Un vis de noapte absolut revelator. Se facea ca se intorcea in scoala generala. Si nu oriunde, ci chiar in toaleta. Pe vremea cand era copila, avea oroare de acea toaleta mai tot timpul murdara (ca asa era si-n timpurile de atunci, adica acum vreo 30 de ani). Doar ca acum vedea mizeria aceea altfel. Si chiar fara sa vrea, a simtit cum se murdareste si ea.
Stiu ca pana aici pare un vis horror. Nu este chiar asa. Pentru ca, in sine, visul insemna o revelatie incredibila pentru ea. Realiza cum, de fapt, ea era curata, asa cum era. Si tot ce simtea ne-curat in ea, venea de la altii. Preluat. Atat de simplu si usor. Dar atat de distrugator, de fapt.
Si acum o alta realitate. Ma uit la fiica mea. Cat de frumos se bucura ea de toate! Cat de profund si simplu traieste intr-un “aici si acum” atat de firesc. Are momente in care parca nici nu ma aude, atat de cufundata este in realitatea ei minunata, cu zane si printese, cu ponei si cai inaripati, cu castele, papusi, cuburi si creioane colorate … si cate si mai cate!
Cam asa suntem, in esenta, toti. Da: si TU esti asa. Acolo, undeva, in sufletul tau inca mai esti acel copil. Care stie si poate sa traiasca simplu aici si acum. Si sa se bucure sincer de fiecare clipa. Doar ca … ai lasat, fara ca macar sa stii, “mizeria” altora sa te-atinga.
Si iarta-ma, te rog, daca sunt mult prea dura azi in exprimare. Dar cam acesta este adevarul si nu am de gand sa ti-l ascund. Pentru ca nu as face decat sa ingros stratul de “mizerie”, mintindu-te.
Hai sa fiu ceva mai clara. “Mizeria” de care spun este in toate acele gesturi sau cuvinte ale altora care nu au stiut ca fac ceva atat de rau. Fie ca te-au jignit, fie nu te-au incurajat, fie te-au ignorat, fie te-au “pus la colt”, fie ti-au zis: “nu poti” sau “nu esti in stare” sau “tu esti de vina” … si tot asa.
Si tu le-ai preluat. I-ai crezut si a fost de-ajuns sa … devii altcineva decat copilul cu zambet senin de viata. Poate ca acum nici macar nu-ti mai amintesti cand si daca s-a intamplat asa. Stii ce? Si asta e firesc. Pentru ca subconstientul tau le tine bine ingropate acolo.
Dar hai sa iti mai spun ceva. Un pic, doar un pic daca “deschizi usa”, vor da navala imediat toate. Adica, tot el, subconstientul tau, abia asteapta sa le scoata la iveala.
Si nu vorbesc acum “din carti” sau din imaginatie. Vorbesc din experiente traite. Prin coaching. Nu orice fel de coaching, evident. Doar ca eu am avut norocul sa experimentez si sa invat acele tehnici care exact asta fac. Ele au puterea sa te duca acolo, adanc in subconstientul tau, sa “deschida usa” si tu sa scoti toata “mizeria” pe care ai preluat-o de la altii. Si sa te apropii, de fapt, din nou de copilul acela curat din tine, copilul cu zambet senin de viata!
Se mai poate, iata, intampla, asa cum a fost cu prietena mea. Cu revelatia din visul ei. Doar ca este numai inceputul. Asa cum tot un inceput este si faptul ca ai citit pana aici. Iar daca iti doresti mai mult, crede-ma: este simplu. Si posibil.
Dar am sa fiu sincera: va trebui sa investesti ceva. Ceva timp si ceva resurse. Plus mult curaj.
Ce vei castiga? Uite, am sa fiu iarasi sincera: habar nu am. Stii de ce? Pentru ca nu vei castiga decat ceea ce iti doresti pe bune. Si cum eu inca nu stiu care iti e dorinta … nu pot sa spun exact ce vei castiga. Dar pot sa spun asta: vei castiga exact ce iti doresti.
Eu mi-am recastigat copilul minunat din mine. Nu ca de azi ma joc din nou cu cuburi colorate. Ci ca imi dau voie sa ma bucur iar. Sa rad si sa fiu prezenta, clipa de clipa, in viata mea. Si in oglinda vad astazi altceva: vad un copil cu zambetul senin de viata!
OM FRUMOS, bucura-te iar si iar de VIATA! <3
