“Vreau”. “Imi doresc”. “Am nevoie”.

Eu cam asa vad lucrurile: totul porneste din suflet. Din acea parte sensibila si umana a ta. Unii vad aceasta parte sensibila ca fiind si spirit si suflet. Sincer, nu cred ca asta este detaliul cel mai important. Important este ca aceasta parte sensibila exista. Mai mult sau mai putin. Mai puternica sau mai difuza. In rol principal sau in rol secundar. Iar pentru unii dintre noi, nu este in nici unul dintre aceste roluri. Este chiar regizorul propriei vieti. Si, de fapt, oricum ar fi … e bine. Atata vreme cat tu … da, tu, cea/cel care citesti stii asta despre tine si ti-o asumi.

Iar cand spun ti-o asumi, spun, de fapt, un lucru extrem de simplu: ai inteles implicatiile si le-ai acceptat. Orice altceva nu inseamna asumare. Inseamna doar o teoretizare a asumarii. O rationalizare a ei, cu care mintea ta este de acord, dar pe care tu nu o vei pune in aplicare. Si atunci ce se intampla? Pai sufera doar sufletul tau. Pentru ca mintea ta a inteles, dar fiindca a fost doar o teoretizare, actiunea a lasat de dorit … iar asteptarile tale nu inseamna doar ganduri. Inseamna si trairi. Adica emotii si sentimente. Adica suflet.

Cand pornesti la drum in a face ceva, asuma-ti totul. Porneste din suflet si acompaniaza-te cu mintea ta. Orice porneste doar din minte, fara a fi si simtit … inseamna doar o fortare. Este asemeni diferentei dintre “trebuie” si “vreau” (imi doresc, am nevoie etc.). “Trebuie” este doar in mintea ta. Mintea ta care comanda. Iti comanda tie.

“Trebuie” este impunere. Este … oarecum din afara. Uite, fa un experiment: gandeste-te la un lucru simplu despre care simti ca “trebuie” sa il faci. Si pune-ti de minim 5 ori intrebarea “De ce?”. Dar nu trisa. Raspunde sincer si du rationamentul cat mai departe. Undeva, pe la intrebarea a 5-a ar trebui sa aiba legatura raspunsul tau si cu altii. Cel putin asa spune teoria, verificata de mine de zeci sau chiar sute de ori. Pentru ca asta este chiar realitatea. Daca “trebuie” inseamna ca nu iti doresti. Ca nu este parte din tine. Este din afara … doar preluat. Este minte, nu suflet.

Si nu zic neaparat ca e ceva rau. Nicidecum. DA: trebuie sa mananci – este o nevoie bazala. DA: trebuie sa te trezesti in fiecare zi – e firesc si acest lucru. DA: trebuie sa te imbraci – daca mintea ta este sanatoasa, nu poti iesi gol/goala din casa. Insa, in toate aceste exemple simple … intervine si alegerea ta. Pe care, de obicei, nu o faci doar cu mintea. Ce anume mananci? Pai, daca poti manca orice (adica nu esti bolnav sau nu tii vreo cura de slabire J), atunci vei alege ce iti place din ce gasesti sau te vei duce sa iti cumperi/prepari ce doresti. La fel cu trezitul si imbracatul in fiecare zi. La ce ora decizi sa te trezesti si cu ce anume sa te imbraci sunt doar deciziile tale. Luate cu mintea sau cu sufletul sau cu ambele.

“Vreau”, “imi doresc”, “am nevoie” inseamna ca deciziile tale pornesc din suflet. Dar, oricum ar fi … ia-ti si mintea cu tine. Simte lucrurile, dar apoi vezi partea lor rationala. Mecanismul e simplu. Si inveti despre tine. Inveti sa faci ce iti doresti si iti place, dar fara apasarea ca “trebuie”.

Si ar mai fi un capitol. Adica o abordare. Cea in care transformi “trebuie” in “vreau”, “imi doresc” sau “am nevoie”. Conectand mintea cu sufletul. Cum anume? Este vorba aici despre valorile tale. Orice “trebuie” legat de una dintre valori devine simplu si repede “vreau”, “imi doresc” sau “am nevoie”. Uite, pune-ti problema asa: de ce trebuie? Ce am eu de castigat din asta? Ce am de castigat, de exemplu, ca ma trezesc dimineata? Pai, ajung la timp la birou. Asa, si? Ma simt bine ca n-am intarziat. Asa, si? Am timp sa imi beau cafeaua inainte sa ma apuc de treaba. Asa, si? Voi face totul mai putin stresat. Asa, si? Imi vor iesi mai bine toate si voi avea o stare mai buna. Asa, si? Voi fi multumit de ziua de la birou. Adica? Adica de mine.

Deci, ce nevoie si valoare avem aici? Nevoia de a munci nestresat si valoarea “multumire de sine”. Trecand prin exemplul acesta … mai simti ca este un “trebuie”? sau se apropie de un “vreau”, “imi doresc”, “am nevoie”?

Si concluzia? Este simpla: porneste lucrurile cat mai des din sufletul tau si apoi trece-le si prin minte. Si cand nu poti, porneste-le din minte, dar conecteaza-le si la suflet. De ce? Pentru ca iti va fi mai usor. Si nu uita: de tine depinde.